CHEER - Antreprenorii patrimoniului cultural

4. Teoriile luării deciziilor

4.3. Teoria satisfacerii

Simon (1957) a avansat conceptul de raționalitate delimitată, în cazul în care factorul de decizie are informații limitate , timp și capacitate intelectuală de a lua o decizie. În schimb, factorul de decizie lucrează cu cunoștințe limitate și simplificate, pentru a ajunge la alegeri acceptabile, de compromis („satisfăcător”), în loc să urmărească strategii de „maximizare” sau „optimizare” în care un obiectiv particular este atins pe deplin.ⁱ Această abordare a luării deciziilor implică alegerea primei alternative care să satisfacă standarde minime de acceptabilitate, fără a explora toate posibilitățile. ⁱⁱ Cuvântul „satisfăcător” merge contrar noțiunii de optimizare.