CHEER - Antreprenorii patrimoniului cultural
1. Ce este CHE și care sunt elementele sale principale?
1.1. Introducere

Figura 1 Sursa: https://pxhere.com/en/photo/641457
Patrimoniul cultural poate fi rezumat ca:
proprietatea tangibilă a culturii (clădiri, cărți, monumente, opere de artă, artefacte, peisaje);
patrimoniu cultural intangibil și digital (limbă și cunoaștere, folclor, istorie orală, obiceiuri tradiționale, credințe estetice și spirituale), care sunt mai greu de păstrat în comparație cu bunurile culturale fizice;
patrimoniu natural cultural (rural, mediu natural, flora și faună, diversitate bio și geo, peisaj cultural care este o parte importantă a industriei turistice).
Așa cum am menționat deja în Unitatea 1, Patrimoniul cultural se poate distinge în:
•mediul construit (Clădiri, Peisaje urbane, rămășițe arheologice)
• mediu natural ( peisaje rurale, litoral, țărm, patrimoniu agricol l)
• artefacte ( cărți, documente, obiecte, poze )
Principalele elemente ale CHE care trebuie evaluate sunt:
• Importanța pentru regenerare și dezvoltare economică și socială durabilă a zonei, la nivel macro, micro, național, regional, european și internațional pe termen scurt, mediu și lung. Deși acest lucru este dificil de prezis în faza inițială a ideii de afaceri, este util să puneți acest tip de întrebări chiar atât de devreme, pentru a pune în aplicare proceduri care sunt adaptate către această direcție.
• Capacitatea de absorbție a cunoștințelor în ceea ce privește nivelul „de ultimă generație” și interconectivitatea cu alte domenii economice, sociale și culturale în sprijinirea inovatiei, competitivității și bunelor practici. Învățarea și inovarea sunt componente principale ale întreprinderilor sociale, iar solidaritatea - cooperarea și crearea de rețele cu alte organizații din sectorul al treilea reprezintă un element cheie care le va asigura existența și crearea de posturi de muncă.
• Ca un atu complex, social, economic, de mediu și cunoaștere, CH necesită abordări specifice și criterii de evaluare bazate pe parteneriatul public-privat, care are nevoie de maximizarea externalităților sale pozitive (beneficii externe marginale) pe orizont de timp, la nivel local, european și la nivel internațional.